fbpx

BANC | ÎNTR-O PIAȚĂ DIN DRUMUL TABEREI, O BĂBUȚĂ VINDEA MĂRAR. ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ, BULĂ CUMPĂRA DE LA BĂBUȚĂ O LEGĂTURĂ DE MĂRAR, 1 LEU, DAR NU O IA

Ţi-am pregătit unul dintre cele mai amuzante bancuri pe care le vei auzi vreodată. Dacă ai avut o zi grea sau dacă te simți trist, sigur îți vei schimba starea.

Într-o piață din Drumul Taberei, o băbuță vindea mărar. În fiecare dimineață, Bulă cumpăra de la băbuță o legătură de mărar, 1 leu, dar nu o ia. Lăsa mărarul acolo.

Într-o zi, plătește Bulă 1 leu, vrea să plece, dar băbuța îl trage de mânecă.

– Mamaie, vrei să știi de ce cumpăr mereu și nu iau mărarul?

– Nu, maică. Vreau să îți spun că, de azi, mărarul s-a făcut 2 lei.

 

Citeste aici

Un italian angajează 3 români să-i vopsească gardul care împrejmuia casa.

Dis-de-dimineaţă, înainte de a pleca la serviciu, italianul le dă celor trei instrucţiunile:

– Aveti aici 3 găleţi de vopsea care va vor ajunge să vopsiţi tot gardul. În bucătărie e mâncare, când o să vă vină foame, vă puteţi servi. Aaa, era să uit.

Aţi vazut calul pe care îl ţin închis în spatele curţii? Să nu cumva să lăsaţi poarta dechisă să scape de acolo că nu ştiu ce fac cu voi. S-a înţeles?

– Am înteles şefu, răspund românii într-un glas. Pleacă italianul, iar românii se apucă de treabă. Nu după mult timp, unul din ei zice:
– Măa, mie mi-a venit foame, hai să vedem ce are ăsta de mâncare! Bucătăria italianului, plină

de bunătăţi. După un ospăţ pe cinste, românii caută şi ceva de băut, dar nu găsesc decât apă şi suc. Atunci, unul dintre ei zice:

– Mă, ştiu eu cum să facem rost de băutură. Mergem şi vindem o găleată de vopsea, cumpărăm băutura, iar vopseaua de rămâne o mai diluăm, o mai lungim şi terminăm noi gardul.

După ce au băut s-au apucat de vopsit, dar când mai aveau vreo 3 m din gard se termină vopseaua.

– Acum ce dracu facem? De unde luăm vopsea? Italianul o să-şi dea seama că noi am luat-o.

– Mă fraţilor, las’ pe mine, zice unul mai isteţ, că ştiu eu cum facem. Mai strângem puţină vopsea pe pensulă şi dăm pe botul la cal, iar când va veni italianul îi vom spune că acesta a scăpat şi a mâncat-o. Zis şi făcut. Pe seară, ajunge şi italianul acasă.

– Mă, ce-aţi făcut cu vopseaua? Eu am calculat la fix şi trebuia să vă ajungă.

– Şefu’, ne pare tare rău, dar a scăpat calul şi a mâncat-o. La auzul acestor vorbe, italianul intră în casă, ia puşca şi nici una nici două, împuşcă calul.

– Ce naiba dom’le, pentru o găleată de vopsea ai omorât săracul animal? Iţi cumpăram noi alta.
– Bă fraţilor, vedeţi voi casa asta? Tot cu români am făcut-o. Dă-l încolo de cal, mi-a mâncat 30 de saci de ciment, 800 de cărămizi, 4 grinzi!